Știu că nu-i OK să stau pe social media în pat, înainte de somn, mai ales după miezul nopții. Dar, pentru că oricum nu pot adormi, fiind de pază la geamul deschis, rămân și în jungla online, mereu gata să închid geamul la timp. În mod normal, aș fi putut să mă bucur de „aer curat la țară”. În satul nostru, a devenit o obișnuință ca noaptea, pe furiș, cineva să dea foc la gunoiști. Odată, făceam scroll atât de mult, că în casă mirosea a plastic ars. Și acum începe să miroasă, când citesc știrile și mă opresc la o mostră de gaslighting instituțional din partea Ministerului Mediului. O mostră împachetată într-o declarație care, cumva, vrea să ne facă să ne îndoim de o reacție firească civică față de un abuz: „Nu e nimic de speriat” în decizia de a aproba cote de vânătoare pentru cerbi și căprioare. Motivul invocat – o pretinsă protecție a pădurilor și pretinse zeci de petiții din partea agricultorilor, ale căror culturi ar fi fost afectate de fauna sălbatică.

Care este, de fapt, rolul unui minister al mediului într-o țară aflată în fața unei vulnerabilități ecologice majore și în plin proces de integrare europeană?

Vorbim mult despre cât de nocivi/e ar fi cerbii și căprioarele ca să nu vorbim despre cum agricultura intensivă ne otrăvește aerul, apa și solul

Admit că, în anumite rezervații, populațiile de cerbi s-ar fi înmulțit peste capacitatea actuală a pădurilor. Despre această problemă presa scrie de mai bine de doi ani. Chiar și așa, marea problemă constă în lipsa de transparență în procesul decizional și modul în care ministerul alege să manipuleze aceste date în interesul vânătorilor și al agricultorilor, fără să explice ce acțiuni de prevenire a aplicat până a ajunge la această situație.

O demonstrează și articolul recent pe acest subiect, publicat de Ecopresa. Parcurgând argumentele din articol, rezonez cu viziunea expertei de mediu și a ministrei mediului din perioada 2021-2022, Iuliana Cantaragiu, completată de îngrijorările și altor experți, în timp ce argumentele celorlalți tind să creeze dileme false de „ori, ori” și un context convenabil anumitor grupuri, deci se vorbește mult despre cât de nocivi/e ar fi cerbii și căprioarele ca să nu se vorbească despre adevăratele efecte nocive provocate de agricultura intensivă asupra aerului, apei și solului, precum și despre raportul dezechilibrat dintre păduri și terenuri agricole.

Moldova are 74% terenuri agricole și doar 11% păduri. Datele disponibile confirmă că în țara noastră habitatele faunei sunt fragmentate intens. Cerbii nu „invadează” culturile, ci rămân fără casă. Adevăratul pericol pentru pădurile Moldovei ține de acțiunile omului. Este vorba despre tăierile ilegale, corupția din sistemul silvic, presiunea imensă pentru asigurarea lemnului de foc în sate pentru a supraviețui iernii (peste 85% din lemnul extras din pădurile Moldovei este destinat lemnului de foc, chiar dacă rolul principal al pădurilor noastre este ecologic și de protecție, nu economic). Pe lângă acestea, mai e și pășunatul ilegal al animalelor domestice (care afectează solul și vegetația forestieră mult mai agresiv decât căprioarele). Să nu uităm nici de schimbările climatice și efectele ei colaterale asupra pădurilor, care tot sunt o consecință a intervenției umane – industrializarea. Această realitate o putem vedea atât în datele oferite de studiile de specialitate și articole de presă naționale, cât și cercetări internaționale, printre care Global Forest Resources Assessment 2025 (FRA), un studiu elaborat de FAO (Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură), Studiul privind potențialul de biomasă al Republicii Moldova, publicat de PNUD în 2024 ș.a.

O pată neagră pe Google Maps, o iluzie verde pe hârtie sau o tranziție verde pe bune

Este esențial să recunoaștem că cea mai mare amenințare pentru mediu o reprezintă agricultura de tip industrial, afectând sistematic aerul, apa și solul. O confirmă rapoartele globale ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și ale Our World in Data.

Desigur, în Moldova sunt și câteva exemple de bune practici, în care se încearcă a face agricultură cu respect pentru mediu. Totuși, acestea sunt puține, se ciocnesc de un cadru legal ineficient și, deci, sunt indirect descurajate.  

Majoritatea marilor producători agricoli din Moldova practică o agricultură intensivă, bazată pe utilizarea masivă a substanțelor chimice, iar specialiștii avertizează că acest fenomen distruge microbiomul solului și îi afectează fertilitatea naturală. Aceleași substanțe, fiind spălate de ploi, ajung direct în fântânile din sate și în râurile mici. Mai mult, emisiile din sectorul agroindustrial (inclusiv din cotețe și grajduri prost gestionate) afectează calitatea aerului.

Deși statul a adoptat strategii europene pe hârtie, implementarea lor este îngreunată de capacitatea redusă de control pe teren. În loc să prioritizeze monitorizarea marilor surse de poluare, autoritățile se concentrează pe o urgență artificială: deblocarea vânătorii de căprioare sub pretextul salvării pădurilor. O asemenea abordare ignoră specificul fondului nostru forestier, reflectat și în studiul în studiul internațional al FAO, Global Forest Resources Assessment 2025 (FRA), care clasifică pădurile Moldovei ca având o funcție exclusiv socială și de protecție a solului și apei. Cum ziceam mai sus, pădurile noastre nu sunt plantații industriale de lemn sau crescătorii de trofee, ci plămânii verzi ai țării.

Transformarea lor în zone cu arme de foc contrazice standardele Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), care cer ca ariile de protecție să fie zone de liniște și conservare, nu spații pentru vânătoare. Ghidul IUCN privind aplicarea categoriilor de management pentru ariile protejate stipulează că, în caz de conflict, conservarea naturii are prioritate absolută. Standardele internaționale obligă statele să trateze ariile protejate în mod inclusiv și holistic, aplicând managementul modern european – garduri de protecție, reîmpăduriri inteligente și coridoare ecologice. La noi, însă, se alege cea mai comodă și primitivă soluție: arma de vânătoare.

Acest tip de „management” ne lasă extrem de vulnerabili în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, unde cel mai complex test se dă la Capitolul 27 din Planul național de acțiuni pentru aderare. Standardele europene nu pot fi mimate, iar Republica Moldova are nevoie urgentă de o viziune integrată, deoarece soluțiile pripite nu înlocuiesc obligația asumată prin Strategia Națională de Mediu pentru anii 2024–2030: aceea de a proteja și restaura ecosistemele în mod holistic, atacând cauzele poluării, nu doar efectele lor.

Coincidență sau ba, în aceeași zi în care Ministerul Mediului a semnat ordinul de vănătoare, Parlamenul a anunțat consultări publice asupra unui proiect  de modificare a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic

Pentru a înțelege complexitatea deciziilor cu impact direct asupra faunei Republicii Moldova în următorii ani, este util de analizat înregistrarea video a consultărilor publice organizate de Comisia pentru mediu, climă și tranziție verde la data de 10 iunie 2026.

Spoiler! Consultările se încheie pe o notă cinică, în care viciul vânătorii este tratat ca un hobby și chiar ca un drept al omului…

După o navigare pe pagina web a Parlamentului, putem observa că anunțul a fost publicat pe 3 iunie 2026. Asta înseamnă că societatea civilă și experții/tele de mediu au avut la dispoziție doar 4 zile lucrătoare pentru a analiza proiectul de lege care vrea să modifice articolele 2, 3, 5 ș. a. Deși este un link care face trimitere la proiect, acesta este de negăsit. Este necesar de menționat că Legea privind transparența în procesul decizional impune un termen minim general de cel puțin 15 zile lucrătoare pentru colectarea recomandărilor scrise.

Deci, care este, de fapt, rolul unui Minister al Mediului într-o țară aflată într-o tranziție atât de importantă?

Pădurile, apele și biodiversitatea Moldovei merită politici etice și transparente. Și acestea pot fi realizate dacă recunoști că sistemul are nevoie de îmbunătățiri continue, dacă îți asumi responsabilitatea de a proteja mediul prin standarde europene ferme și dacă înțelegi că o țară transformată într-un ogor imens, îmbâcsit de pesticide și erbicide, din cauza cărora mor masiv albinele, ființe vitale pentru viitorul Planetei, riscă să devină, într-un final, o pată neagră și nelocuibilă nu doar de căprioare, dar nici măcar de oameni. Așa că, dincolo de acest scenariu, Nu e nimic de speriat ca Ministerul Mediului să-și asume acest angajament pe termen lung, nu în interesul vânătorilor și nici al agricultorilor, ci pentru integritatea ecosistemelor și în interesul mediului.

Dacă ai ajuns până aici, dragă cititor/x, te invit să-mi spui, pe îndelete, reflecțiile tale despre decizia ministerului mediului și ce ar trebui făcut ca să putem respira aer curat cu geamurile larg deschise, fără să ne temem că cineva, pe furiș, după miezul nopții, dă foc la gunoiști.

Dacă ți-a plăcut acest material, s-ar putea să-ți placă și:

Acest material de opinie și analiză are la bază date publice și rapoarte de mediu, fiind redactat, structurat și verificat cu asistență din partea inteligenței artificiale, prin prisma standardelor internaționale și a unei abordări holistice.