Încă mă gândesc dacă merită să vorbesc despre asta. Voi încerca totuși. Vreau ca experiența mea să ajute alte persoane aflate la început de cale pe cont propriu să ia cea mai potrivită decizie, să-și pună mai multe întrebări decât am făcut-o eu înainte de înregistrarea ca „Antreprenor Independent”. Și mai vreau ca legea, promovată de Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, să fie îmbunătățită așa încât o persoană să nu ajungă în situații în care să aibă de ales între dreptul la sănătate și dreptul la desfășurarea unei activități economice. Or, drepturile sunt indivizibile și interdependente, iar statul trebuie să creeze condiții ca fiecare om să-și exercite drepturile în deplină siguranță.

Sunt licențiată în jurnalism și științe ale comunicării și lucrez în aceste domenii peste 20 de ani: 15 ani de jurnalism și peste 6 ani de comunicare și relații publice, cu accent pe drepturile omului și guvernanță democratică.

Pe final de 2025, am demisionat de la un job full-time și mi-am luat o pauză de câteva luni.

Prin februarie, am primit o ofertă de colaborare în cadrul unui proiect de scurtă durată în sectorul asociativ. Pe social media și în mass-media, Legea frelancerilor sună bine, aproape ca un paradis. Băncile promit pachete freemium. Deschid MCabinet, o fereastră pop-up mă îndeamnă să mă înregistrez ca freelancer ca să „lucrez pe cont propriu fără să deschid o companie”, „fără drumuri la ghișeu și fără rapoarte complicate”.  

Așa că am făcut-o. Mai ales că încă nu găseam un job potrivit și nici eu încă nu eram gata să revin la un post de muncă full-time.

Freelanceră „cu acte în regulă” am devenit repede, prin câteva clickuri în cabinetul personal în aplicația EVO, prin depunerea și semnarea electronică a unei cereri. După procesarea cererii, pasul următor era să solicit în format electronic de la ASP, contra unei sume de 110 lei, Extrasul din Registrul de stat al unităților de drept privind luarea la evidență a antreprenorului. În ciuda promisiunii din fereastra pop-up „fără drumuri la ghișeu”, următorul pas era să mă prezint fizic la ghișeul băncii ca să-mi deschid un cont de business. Tot la ghișeu am trimis pe e-mail operatoarei extrasul.

În campania de promovare a „legii freelancerilor”, cel puțin o bancă s-a implicat ca să atragă clienți prin oferte gratuite timp de un an. Eu m-am dus la banca unde mă duc de obicei. Pentru că știu că nimic nu e gratis, oricât de frumos ar suna în campanii promoționale, mai ales când e vorba de business, am întrebat ce urmează dacă decid să închid contul. Doamna de la ghișeu mi-a spus că în primul an de freelancing serviciile sunt gratuite, iar la închiderea contului clientul plătește 500 de lei. OK. Am semnat o droaie de hârtii în care figuram și ca „administrator”, și în calitate de „contabil-șef” și m-a prins un soi de incertitudine greu de explicat: „În ce m-am băgat?” Peste câteva zile, m-am ales cu trei carduri noi, dintre care unul business.

După procedura asta, peste câteva zile am primit un e-mail de la Serviciul Fiscal de Stat Teritorial, cu o notă informativă. Ulterior am primit un apel telefonic de la SFS în care am fost întrebată dacă operez cu numerar și încurajată să verific periodic cabinetul personal: „Sunteți la început și ar fi bine să verificați periodic informațiile din cabinetul personal de contribuabil”.

Se împlinea deja o lună de freelancereală. Contul meu de business era încă zero, chiar dacă munceam la proiect. Avizul de plată de la SFS era la fel zero, așa cum promite legea: zero venit, zero impozite. Zero loc de muncă. Mai rămâneau vreo 8 zile până la finele campaniei de achitare a primei de asigurare medicală la preț redus: de 2527 de lei.

Experiențele mele de ardere profesională din ultimii trei ani m-au învățat că nu-mi așterne nimeni cum îmi aștern eu. Așa că intru pe cnam.md ca să mă asigur medical în mod individual, conform dreptului meu la sănătate.

Pentru că IDNP-ul meu era de negăsit în sistemul MPay și, deci, nu puteam achita polița de asigurare online, am sunat la linia verde pentru ajutor.

- Doamnă Tatiana, sunteți antreprenor independent. Nu vă puteți asigura așa. Veți achita din veniturile dvs., conform impozitului unic.

- Cum adică? De ce? Cum voi achita dacă nu voi încasa venituri pe parcursul anului?

- Din moment ce v-ați înregistrat, ar fi trebuit să știți.

- Unde găsesc răspunsuri la mai multe întrebări?

- Sunați la Serviciul Fiscal de Stat Teritorial!

 Aș fi preferat o abordare orientată către cetățean/ă, nu atitudine pasiv-agresivă, nu o atitudine de parcă aș fi făcut ceva grav.

Am sunat la SFS teritorial cu întrebarea de ce un freelancer la început de cale, fără venituri, nu poate achita prima de asigurare și cât, conform noii legi, voi achita la final de an dacă nu voi avea venituri.

Tonul doamnei era mai uman și, cu o oarecare incertitudine, mi-a răspuns: „La final de an veți primi un aviz de plată de 2527 de lei. Sunați mai bine la nr x la CNAM Teritorial.”

La telefonul CNAM Teritorial mi-a răspuns un domn. „Dacă știți că nu veți încasa venituri, de ce v-ați înregistrat ca freelancer?”, a fost răspunsul lui la întrebarea mea.

- „Cât voi datora statului la final de an cu statut de freelancer, dacă nu am venituri? 2527 de lei, preț valabil până pe 31 martie, sau 12 636 de lei, preț valabil după 1 aprilie”, am insistat cu întrebarea mea.

- „Presupun că 12 636 de lei”.

În aceeași zi, trimisă de la un număr de telefon la altul, cu o senzație de incertitudine și indignare, blocată într-un sistem „simplificat”, am depus, prin câteva clickuri, cerere de încetare a activității de freelancer și a fost acceptată. A doua zi m-am dus din nou la ghișeu la bancă și am închis contul, plătind 500 de lei. Am uitat să vă spun că între aceste două vizite la ghișeul bancar, a mai fost nevoie de două vizite, unul în care mi-am ridicat cardurile după deschiderea contului, iar altul în care mi-am ridicat plicul de acces la aplicația business. Deci, patru vizite fizice la ghișeu timp de o lună, nu așa cum promite fereastra pop-up: „fără drumuri la ghișeu”.

Pentru că în aplicația EVO din telefon informația că aș fi freelancer încă figura, după ce mi-am închis contul bancar, am sunat din nou la linia verde a CNAM cu aceeași întrebare: De ce nu mă pot asigura medical în mod individual la preț redus în cadrul campaniei de până la 31 martie cu statut de freelancer? Am așteptat pe linia verde aproape 17 minute și eram a noua pe linie.

- Văd că deja nu mai figurați ca freelancer. Ieri v-ați radiat din registru. Deja puteți achita prima de asigurare.

- Dacă pe viitor revin la statut de freelancer, de ce nu pot achita polița în avans, dacă încă sunt la început, mă îmbolnăvesc și nu reușesc să încasez venituri, cum mă asigur în acest risc. Cât de asigurată voi figura în sistemul CNAM dacă nu contribui financiar?

- Dvs. oricum o să achitați din venitul dvs. pe care o să-l obțineți, dar deja Serviciul Fiscal de Stat vă notifică cât aveți de achitat, nu noi. Nu o să vă putem oferi acum informații cât o să achitați din acel venit. Acolo nu e numai asigurarea medicală, și la CNAS o să achitați și noi nu o să putem să vă oferim o informație referitor la achitare din venitul dvs. Vă răspundem strict la temă, statutul și suma fixă, la moment cu reducere până pe 31 martie.

De celelalte sume nu răspundem noi, [dar] SFS.

- Eu am întrebat la SFS și mi s-a spus să sun la CNAM.

- Noi nu cunoaștem. Ei îi direcționează pe toți la noi. Trebuie să-și asume dumnealor.”

....................………………

De ce freelancerii cu venituri zero sunt obligați să se asigure medical „pe datorie”?

În urma acestor răspunsuri am înțeles că este nevoie de comunicare și colaborare mai bune între SFS, CNAM și ASP și de un procotol de comunicare în situații de criză.

„Legea freelancerilor”, deși, probabil, ar avea intenții bune, are totuși lacune și lasă loc de interpretări, bariere și riscuri pentru oameni. Legea se concentrează pe freelancerii cu venituri mari, mai puțin pe cei aflați la început de cale. Prin câteva clickuri, dintr-o zonă predictibilă cu drepturi depline la sănătate, am pășit într-o zonă „elitistă” și riscantă în același timp, pentru care trebuie să achit la final, dar nu știu cât. Pentru că răspunsurile pe care le-am primit la liniile verzi au fost diferite, fapt care mi-a provocat o stare de insecuritate socială și juridică.

Pe de o parte, scopul legii este să scoată freelancerii din zona gri, pe de altă parte, e o lege care pune în zona gri dreptul la sănătate al freelancerilor cu venituri mici sau zero. Ca să-mi exercit dreptul la achitarea primei de asigurare medicală individuală până pe 31 martie, sistemul m-a forțat să renunț la dreptul de activitate profesională independentă.

Or, eu nu vreau să fiu asigurată pe datorie, pentru că o datorie automat mă plasează într-o situație de vulnerabilitate. Dincolo de promisiunea unui regim fiscal simplificat, legea transformă un drept social garantat într-o vulnerabilitate și taxă de supraviețuire antreprenorială.

Mi-am închis afacerea și, pentru că sistemul de plată mă vedea deja ca cetățeană neasigurată, am putut achita prima de asigurare medicală la preț redus. Apoi am început să fac o cercetare pe cont propriu și să studiez legile.

Imaginează-ți că ești la un restaurant. Să-i zicem „Sănătate”. Vrei meniul zilei de 2 527 de lei, promoție valabilă până la amiază (31 martie). Scoți banii, dar chelnerul (pe ecusonul lui scrie „Statul”) te oprește:

- Ești freelancer, n-ai voie să achiți acum! Mănâncă pe datorie, vedem noi la final de an cât ai produs.

- Dar dacă produc zero, tot 2527 de lei plătesc?

Chelnerul zâmbește:

- În meniu așa scrie, dar... promoția e valabilă doar până la amiază...

Simțiți absurdul acestei povești și cum un freelancer cu venituri zero este expus riscului de a deveni victima unei erori de corelare legislativă. Dacă sunt freelancer, pe de o parte, statul mă obligă prin Legea AOAM să fiu asigurat/ă, dar, de pe altă parte, mă forțează prin Codul Fiscal să aștept finalul anului pentru a plăti.

Articolul 69²⁶ (Modul de calculare și achitare), aliniatul (2), Capitolul  10⁴ din Codul Fiscal al Republicii Moldova spune: „[...] Dacă suma anuală defalcată pentru primele de asigurare obligatorie de asistență medicală nu acoperă valoarea sumei fixe stabilite ca facilitate pentru achitarea în termen prestabilit pentru categoria de plătitori prevăzută la pct. 1 lit. b) din anexa nr. 2 la Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, diferența se achită de către antreprenorul independent în baza unui aviz de plată emis suplimentar, remis până la data de 25 ianuarie a anului următor celui de gestiune. Achitarea diferenței primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală se efectuează până la data de 25 februarie a anului de gestiune în care a fost remis avizul”.

Categoria de plătitori prevăzută la pct. 1 lit. b) din anexa nr. 2 la Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se referă la fondatorii de întreprinderi individuale. Nici una dintre cele două anexe ale acestei legi nu menționează în mod expres antreprenorii independenți.

Chiar și așa, deși Codul Fiscal pune antreprenorii independenți sub umbrela fondatorilor de întreprinderi individuale, apare o lipsă de logică și nedreptate față de freelanceri, fiindcă, spre deosebire de fondatorii de Î.I., freelancerii nu-și pot achita prima de asigurare direct prin MPay, pentru că sistemul îi respinge, fiind setat să admită că singura cale de plată a primei de asigurare medicală pentru freelanceri este de 15,4% din impozitul unic de 15%. Mai exact, ca să acopere prețul redus al poliței, freelancerii trebuie să încaseze în cont cel puțin 109 343 de lei anual.

Astfel, dreptul de a se asigura în mod proactiv până la 31 martie le este limitat. Pe de o parte, legea spune că freelancerii sunt în aceeași categorie de facilități (preț redus), dar nu le oferă instrumentul tehnic să plătească acea sumă fixă la început de an dacă au activitatea deschisă.

Pe pagina web a CNAM scrie că „de reducere de 80% din valoarea primei beneficiază și vor plăti suma de 2527 de lei: proprietarii de teren cu destinație agricolă, persoanele fizice care desfășoară activități independente în domeniul comerțului cu amănuntul, cu excepția comerțului cu mărfuri supuse accizelor, fondatorii de întreprindere individuală și de gospodărie țărănească, deținătorii de patentă, arendașii, arendatorii, persoanele fizice care desfășoară activități în domeniul achizițiilor de produse din fitotehnie și/sau horticultură și/sau de obiecte ale regnului vegetal, cetățenii străini cu drept de ședere provizorie sau permanentă în Republica Moldova, alți cetățeni care nu sunt angajați și nici asigurați de Guvern”. Deci, freelancerii lipsesc din listă.

Frelancerii nu sunt menționați în mod expres nici în anexa 2, nici în anexa 1.

Ministerul Finanțelor menționează aici, la capitolul „Un nou regim fiscal al antreprenorilor independenți” că „În cazul în care, în anul 2026, suma anuală defalcată din impozitul unic, aferentă primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, nu acoperă valoarea sumei fixe stabilite pentru anul de gestiune în mărime de 2 572 lei (art. 4 alin. (3) din Legea nr. 321/2025), antreprenorul independent are obligația de a achita diferența dintre suma de 2 572 lei și suma efectiv defalcată a primelor din impozitul unic, în baza unui aviz de plată suplimentar remis de Serviciul Fiscal de Stat”.

Am căutat Articolul 4, aliniatul (3) din Legea Nr. 321 din 29-12-2025 a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2026: „Pentru persoanele fizice prevăzute la pct. 1, 3 și 4 din anexa nr. 2 la Legea nr. 1593/2002 cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală, cu excepția nomazilor digitali, care achită prima în termenul stabilit la art. 22 alin. (1) din legea menționată, prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă fixă se stabilește în cuantum de 2 527 de lei, dacă acestea nu fac parte concomitent din categoriile de plătitori prevăzute la pct. 2 și 2¹ din anexa nr. 2 la legea menționată.”

Reiterez că freelancerii nu sunt menționați în mod expres nici în anexa 2, nici în anexa 1.

Deci, unde se încadrează freelancerii cu zero venit, dacă nu sunt menționați în mod expres în Legea nr. 1593/2002? Și dacă Codul Fiscal spune că au dreptul la preț redus la fel ca fondatorii de Î.I. (lit. b din Anexa 2), de ce sistemul informatic le refuză acest drept? Or, această discrepanță între litera legii și codul informatic scade încrederea cetățeanului în instituții.

Atunci când un algoritm împiedică o persoană să-și exercite un drept (cum este cel la ocrotirea sănătății), se încalcă standardele internaționale. Declarația Universală a Drepturilor Omului (Art. 25) spune că fiecare om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, inclusiv asistența medicală. Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale spune că statele trebuie să creeze condiții care să asigure tuturor servicii medicale.

Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE, Strategia de Transformare Digitală 2023-2030 și alte angajamente internaționale, promițând servicii centrate pe om și debirocratizare.  În realitate, freelancerul cu venit zero, conform actualei legi și conform experienței mele, poate deveni victima birocrației digitale.

Pe lângă riscurile în domeniul sănătății, noua lege implică și riscuri de taxare dublă în colaboarea freelancer – ONG, despre care a semnalat Centrul de Instruire și Consultanță Organizațională (CICO) în acest video. Asta reconfirmă faptul că nu are sens să am statut de freelancer, dacă majoritatea colaborărilor mele ar fi din sectorul asociativ.

Și experții în management, contabilitate, audit și fiscalitate pentru afaceri semnalează riscuri fiscale enorme și punctează că greșelile freelancerilor îi costă bani.

În Moldova, nu e chiar așa de simplu să fii freelancer cum promite legea.

Dacă alegi activitatea independentă, algoritmul te blochează într-un sistem de așteptare (impozitul de 15%), lăsându-te asigurat medical pe datorie în perioadele fără încasări.

Dacă alegi sănătatea cu acte în regulă și vrei să fii cetățean/ă de bună-credință (polița fixă la preț redus până la 31 martie), sistemul te obligă să renunți la identitatea de freelancer.

Or, o lege bună și „modernă” ar trebui să faciliteze ambele drepturi – cel la sănătate și cel la activitate economică, nu să le pună în conflict.

 Singurul lucru pe care îl apreciez în toată povestea asta este rapiditatea. Timp de 12 ore m-am radiat ca freelancer din registrul ASP, ce-i drept, cu un cost absurd de 500 de lei la ghișeul bancar, și m-am asigurat individual. Dacă nu reușeam asta până pe 31 martie, aș fi scris articolul pe o altă notă.

Aceasta este experiența mea. A ta poate fi mai bună.